Zorii cenușii ai primei zile din noul an o găsesc zgribulită lângă gardul unei unități militare. Și cam beată, la prima vedere. Și la următoarele fraze, ușor împleticite. ”Miaela” e prostituată profesionistă-centuristă și-a lucrat de noapte. În noaptea de Anul Nou. 

În depărtare orașul pare că adoarme sub o ceață laptoasă. Treptat, se sting ecourile ultimelor petreceri de Revelion. Le acopera zgomotul cauciucurilor, că în zori, pe centura Bucureștiului, viața sună a viteză și a drum lung. Miroase aspru, a motorină și a pământ înghețat, iar ”Miaela” trasnește a trăscău. ”Miaela” încearcă să meargă lasciv spre mașină, dar se împleticește pe la al treilea pas. Începe să râdă, își trece mâinile înroșite de ger peste față, își aranjează părul, geaca și-o ia de la capat cu mersul amețitor-provocator.

”Hai”, zice, ”că vreau să plec și io acasă. Cum vrei?”

”Vreau să vorbim”, îi zic și ea clipește des din gene, se mai clatină odată și se sprijina-n coate pe portiera deschisă a mașinii. Sughiță sau tușește, iar râde și deodată rostește brutal, cu vocea schimbată câteva cuvinte imposibil de reprodus, dar al căror sens ar fi că, după ce o las să-mi facă ea ce vrea, uit de toate necazurile, inclusiv de dama care m-a părăsit în noaptea de an nou.

Când înțelege că nu-i rost de ”meserie”, cere bani pentru companie. ”Dă și tu douăj de lei că  n-a mers treaba, măcar să fac și io suta”. Scoate din geanta petrecută peste piept o sticla de plastic de juma de kil și ia o dușcă. Mirosul de țuică proastă inundă aerul crud de dimineață.

Pe urmă îmi spune că o cheamă ”Miaela”. Se încurcă puțin la vârstă, că acum, ca s-a făcut 2018, nu mai știe dacă are 23 sau 24 de ani. Noaptea de revelion? S-a colorat cerul peste oraș și-a mers prost treaba. Până pe la unu, nicio mașină nici măcar n-a încetinit. Ba, unul dintr-un Jeep a aruncat în ele cu o sticlă de plastic plină pe jumate cu suc, bine că n-a nimerit nicio fată. Înjurături, chestii.

”Jegoasa n-a mai vrut să stea, se făcuse frig și-i erea foame. Aia are și copil mic”, de-aia – zice Miaela – e singura dintre fete care poartă vesta reflectorizantă, s-o vadă șoferii noaptea și să nu dea peste ea. După miezul nopții au rămas două, ea și Niculina, fata proaspăt ieșită de la ”Cireșarii”, c-a făcut 18 ani. Trei clienți a avut Miaela până în zori. Niculina doi.

Primul,  zice Miaela, era ”un TIR-ist trist”. ”Aoleu, o vorbă n-a scos.  Era supărat rău, parcă în ciudă a venit la curve”, povestește femeia și începe să gâlgîie a râs. ”Făcea semn cu mână, vino aici, fă așa, dă-te jos, a plătit, s-a cărat, la revedere, drum bun, du-te duce-te-ai la dracu să te ia….”

”Miaela” scoate din buzunar un telefon și aruncă ochii pe ceas. Sau o fi primit un sms. Pe urmă se uită-n zare, căutând cu ochii ceva, dă semne de nervozitate.  ”Gata, nu mai am ce să zic. Vrei sau nu vrei, pleci sau nu pleci, ești de la poliție, ce-ai?”  Nu mai e chip s-o conving să vorbească. A devenit agitată și bombăne, îmi zice să mă car. O întreb câți bani a făcut, se uită suspicioasă, dar zice printre dinți că ”nouj de lei, să ma p… pe ei, aia e”. Mai am o întrebare, ultima, promit. Mă prefac că n-am văzut sticla cu țuică din geantă, din care tocmai mai trasese un gât. Și vreau să aflu dacă a băut cu fetele o șampanie la miezul nopții.

”Miaela” se îndreptă de șale și-mi aruncă o privire veninoasă. ”Băi, da tu crezi ca dacă-s curvă sunt și proastă?” (a ridicat tonul și mi-e că aruncă cu petul de țuică în mine.) ”Normal că am băut șampanie, a adus fetele. Era bună, cu gust de cireșe amare”

Comentez, mai degrabă pentru mine, că de unde știe ea ce gust au cireșele amare?

Mă aude și răspunde agresivă: ”Știu, băi, țărane, că mi-a zis fetele!”

”La mulți ani,” îi spun și pornesc mașina, dar parcă am înjurat-o. ”Nu-mi trag în venă, fraiere, că eu vreau să trăiesc” urlă în urma mea. Plus o înjurătură, așa, ca de dimineața cenușie a primei zile din noul an.

Post-ul Noaptea de Revelion a unei prostituate ”de centură”. 90 de lei, un TIR-ist trist și șampanie cu gust de cireșe amare apare prima dată în Libertatea.ro.