Peste marea majoritate a castelelor și conacelor din județul Timiș s-au lăsat indiferența și intemperiile. Cei care au realizat harta impresionantelor conace și castele vor să ne reamintească însă de vremurile de altădată, când lumea nu era atât de rea și totul era mai bun.

„Conacele sunt cu precădere exemplificarea arhitectonică a perioadei iluministe şi romantice în Banat, în arhitectura lor regăsindu-se îndeosebi elemente baroce și neo-clasice. Chiar dacă unele conace sunt într-un stadiu de conservare acceptabil, unele chiar într-o stare foarte bună – Conacul Manase-Hodoni, Conacul Ottlik-Izvin, Conacul Vârgici-Sinersig și cele care adăpostesc instituții în orașele Jimbolia și Sânnicolau Mare – pentru toate riscul de degradare este prezent”, spun cei care au inventariat conacele.

Așadar, harta evidențiază 31 de conace din Timiș, printre care și două obiective care nu mai există: Conacul de la Poieni, păstrat în memoria colectivă a localnicilor și prin panorama montană oferită de locul pe care a existat, și Conacul Duka din Cadăr.

„În material nu au fost incluse conacele din Timișoara sau Lugoj, ele regăsindu-se într-o multitudine de alte obiective pe care cele două municipii le oferă turiștilor. Din istoria acestor construcții învățăm că ele au fost produsul unui anume nivel economic și cultural direct dependent de un domeniu însemnat de teren arabil, lacuri și păduri, generator de mari venituri și aparținând de regulă unei familii nobilare, care le-a dat și numele”, mai spun autorii.

„Trebuie să ai bocanci de munte, ceva să tai urzicile… Ești într-o mică aventură”

Cu materialul realizat de Ovidiu Forai, Ioan Gropșian de la Ariergarda și Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Timiș, oricine își poate umple un întreg weekend. Ei pun la dispoziție celor interesați atât o hartă a conacelor și castelelor din Timiș, cât și informații despre starea lor, despre ce se mai găsește acolo sau despre cum se poate ajunge la fiecare conac ori castel în parte. Nu au uitat însă să menționeze să nu ne facem iluzii că vom găsi decoruri de poveste, cu conace împrejmuite de copaci, susurul apei și liniștea pădurii. Panorama din ziua de astăzi este tristă, dar plină de istorie.

„Dacă ne așteptăm să existe o structură de primire, așa ceva nu există. Dacă treci de poarta gardului, care uneori există, alteori nu, găsești cu totul altă lume. Trebuie să ai bocanci de munte, ceva să tai urzicile. Ești într-o mică aventură. Și noi am avut aventuri sau surprize. Sunt conace pe care le poți vizita cu minimum de echipament, mai calci pe cărămizi, pe câte-o șopârlă, în unele nu poți să intri, există pază”, povestește Ioan Gropșian.

Pe hartă sunt și câteva construcții impresionante care au dispărut, dar al căror loc emană în continuare parfumul vremurilor de altădată, așa că iubitorii de istorie nu vor regreta o vizită pe urma conacelor și castelelor din Timiș.

„Sunt și conace care nu există, care sunt și ele trecute în pliant, dar al căror loc merită vizitat, pentru că emană un parfum al vremurilor de altădată. Vreo patru sau cinci conace sunt întreținute și până în 10-12 arată într-o stare în care ar putea fi aduse la normalitate. La unele se așteaptă pur și simplu ca ele să cadă”, spune și Ovidiu Forai.

Unele sunt ruine, altele – sedii de instituții, iar unul … magazin alimentar

Conacul Banloc din comuna cu același nume aparține Mitropoliei Banatului, care s-a apucat să-l reabiliteze. Are acoperiș, iar structura de rezistență a fost consolidată. Curioșii îl pot vedea atât din stradă, cât și din curte, iar dacă îl găsesc pe cel care are grijă de el, pot afla și poveștile din alte vremuri. Grajdurile, de exemplu, încă păstrează detaliile unice din marmură, iar pavilionul din parc oferă detalii baroce excepționale.

Castelul Contelui de Mercy din Carani, comuna Sânandrei, aparține unei societăți comerciale. Este o ruină cu acoperiș, înconjurat de buruieni și bălării care înghit istoria odată cu trecerea timpului. Poate fi găsit la ieșirea din Carani, pe partea dreaptă, sensul spre Băile Călacea. Are decorațiuni interioare, pardoseli originale, scări din marmură roșie de Moneasa, arcade din gresie, dar nu pot fi văzute pentru că există oricând riscul să se întâmple vreun accident. Poate fi vizitat doar din exteriorul curții.

Conacul Ottlik este amplasat în localitatea Izvin, foarte aproape de Timișoara. Proprietar este Regia Autonomă a Pădurilor Romsilva, iar curioșii nu-l pot vizita, cel puțin nu în interior. Este foarte bine întreținut și este înconjurat de un parc imens, proprietate tot a Romsilva.

Primăria Comloșu Mare deține o parte din Conacul San Marco și chiar își desfășoară activitatea în aripa dreaptă. Cealaltă parte este proprietate privată. Construcția, care datează din perioada 1840-1856, păstrează elemente valoroase de fier forjat, la lampadare și porți, și are simboluri heraldice la frontispiciul porții principale.

Conacul Wimpffen din comuna Mașloc este… minimarket. Construcția din 1855 este proprietate privată, iar în interior are un aspect obișnuit de market comunal. A fost renovat complet, iar în timpul lucrărilor s-au pierdut aproape complet valorile arhitecturale inițiale. Mai are două perechi de pilaștri la intrare și frontispiciu semicircular, parțial mascate însă de firma magazinului. Poate fi găsit chiar în centrul localității.

Acestea sunt doar câteva dintre conacele și castelele din județul Timiș apărute în materialele pe care le găsim la infocentrele turistice din Timișoara și din tot județul Timiș. Cei care le-au făcut speră că și tinerii vor ajunge la ele și că pliantele vor fi distribuite și prin școli, pentru că o lecție de istorie se poate ține chiar și lângă o ruină.

„Tineretul le-a șters deja din memorie, nu poți să închegi o discuție despre conace cu tinerii. Nu e vina lor, practic este vina școlii, școlile ar trebui să-și înceapă prima lecție de istorie pe teren. Norocul este că de nu știu unde apare întotdeauna un uica. Așa, ți se servesc toate informațiile, fără reținere, și te simți și bine cu localnicii”, a conchis Ovidiu Forai.

Citește și: