„Gânditorul de la Hamangia”, stauetă veche de 7.000 de ani, stă pe un scăunel traditional românesc, așa cum stă şi Iordan Lepădatu, de 66 de ani, la standul din Târgul de Paște al Bucureștilor. Primul nu se ştie la ce se gândea, dar al doilea, meşter cioplitor în lemn de obiecte tradiționale, se gândeşte că la vârsta lui nu are pensie, oricât de meşter ar fi.

Nu există târg meșteșugăresc traditional românesc la care organizatorul, de obicei Ministerul Culturii sau autoritatea publică locală (în cazul de faţă Primăria Muinicipiului Bucureşti), să nu îl invite, fie că se petrece în România, Statele Unite sau Israel. Asta pentru că Iordan Lepădatu este deja un bun de patrimoniu în zona cioplitorilor în lemn de obiecte tradiționale de uz gospodăresc. Internetul este plin cu fotografii în care el ciopleşte diferite obiecte sau de anunţuri despre participarea sa la târguri şi expoziţii.

Acum se gândește că familia lui lucrează în lemn de câteva generații, el are 66 de ani, cioplește de 51 de ani, dar nu are şi nu va avea pensie, iar generațiile de după el nu vor mai continua tradiția dacă statul nu susține decât prin expoziții această meserie a sa din Băbenii de Vâlcea, care a devenit bun de patrimoniu .

”Noi, o săptămână muncim, o săptămână vindem şi o săptămână cheltuim banii câştigaţi. Aşa ne ducem viaţa. Nici puţin, nici mult. Meseria este brăţară de aur, dar vedeţi că şi aurul ăsta, uneori are valoare, alteori nu…”.